Creierul, „mașinăria” care îi uimește și astăzi pe cercetători, este unul dintre cele mai mari și mai complexe organe din corupul uman, coordonând activitatea întregului organism. Este format din peste 100 de miliarde de neuroni care comunică prin trilioane de conexiuni numite sinapse. Când vine vorba de atingere, creierul poate deveni o adevărata enigmă.
Potrivit unui nou studiu al Universității Linköping publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, creierul pare să reducă percepția senzorială dintr-o zonă a pielii atunci când o atingem noi înșine. Această constatarea crește înțelegerea modului în care creierul face diferența între atingerea unei alte persoane și propria atingere.
Capacitatea de a distinge între sine și ceilalți este extrem de importantă. În prima perioadă a vieții, copiii nou-născuți dezvoltă conștientizarea somato-senzorială a corpului lor, în principal prin faptul că sunt atinși de cei care îi îngrijesc. Problemele cu conceptul de sine, cum ar fi capacitatea de a recunoaște propriile acțiuni, sunt frecvente în mai multe tulburări psihiatrice. Majoritatea oamenilor nu se pot gâdila singuri, dar unii pacienți cu schizofrenie pot, astfel ajungând la concluzia că creierul lor interpretează în mod diferit percepțiile senzoriale din propriul corp.
Cercetătorii de la Universitatea Linköping din Suedia au examinat ce se întâmplă în diverse părți ale sistemului nervos atunci când o persoană este atinsă de altcineva și au comparat acest lucru cu o atingere proprie. Aceștia au arătat că creierul reduce procesarea percepției senzoriale atunci când vine vorba de propria atingere.
Citește și: Un test genetic ar putea prezice într-o zi riscul de atac de cord | DeStiut.ro
Propria atingere vs atingerea făcută de către ceilalți. Cum face creierul diferența?
Pielea conține receptori senzoriali care reacționează la atingere, presiune, căldură și frig. Informațiile despre atingere sunt transmise de la acestea către măduva spinării și pe creier, unde percepția este procesată în mai multe etape în diferite regiuni ale creierului. Cercetătorii implicați în noul studiu au efectuat mai multe experimente în care au observat creierul voluntarilor sănătoși prin intermediul RMN-ului. Participanții își ating încet brațele cu propriile mâini sau li se spune că un cercetător le va atinge brațul într-o manieră similară. Cercetatorii au investigat modul in care aceste tipuri de atingere au fost legate de activitatea din diferite părți ale creierului.
„Am văzut o diferență foarte clară între a fi atins de altcineva și în a te atinge singur. În ultimul caz, activitatea în mai multe părți ale creierului a fost redusă. Putem vedea dovezi că această diferență apare încă din măduva spinării, înainte ca percepțiile să fie procesate de creier”, spune autorul principal Rebecca Böhme, postdoctorant în Departamentul de Medicină Clinică și Experimentală și Centrul pentru Neuroștiință Socială și Afectivă, CSAN, la Universitatea Linköping.
Propria atingere vs atingerea făcută de către ceilalți. Cum face creierul diferența?
Rezultatele sunt compatibile cu o teorie în cercetarea creierului care sugerează că acesta încearcă să prezică consecințele senzoriale ale fiecărei acțiuni. Aceasta înseamnă că nu acordă atâta importanță percepțiilor senzoriale care sunt cauzate de propriile noastre corpuri, deoarece informațiile de la acestea sunt așteptate. Într-unul din experimente, brațul participantului a fost atins cu filamente de diferite grosimi, în timp ce brațul a fost atins simultan fie de participant, fie de o altă persoană. Cercetătorii au arătat că abilitatea de a experimenta percepții senzoriale simultane a fost afectată atunci când participanții si-au atins propriile brațe. Poate că acest fenomen poate explica de ce oamenii își freacă brațele după ce s-au lovit de o masă, de exemplu.
„Rezultatele noastre sugerează că există o diferență încă de la nivelul măduvei spinării în procesarea percepțiilor senzoriale de la propria atingere și a celor de la atingerea unei alte persoane. Acest lucru este extrem de interesant. În cazul sistemului vizual, cercetările au arătat că prelucrarea impresiilor vizuale are loc încă din retină, și ar fi interesant să analizăm mai detaliat modul în care creierul modulează procesarea percepțiilor tactile la nivelul măduvei spinării”, spune Rebecca Böhme.
Citește și: 10 accidente științifice care au dus la mari descoperiri | DeStiut.ro
