Familia Medici, una dintre cele mai puternice şi influente familii de burghezi italieni din istorie a condus Florența și mai târziu Toscana, construind o dinastie politică ce a durat timp de 300 de ani (1434÷1737), cu excepția a două scurte intervale (din 1494 până în 1512 și din 1527 până în 1530). A contribuit la progresul ştiinţific şi artistic al Renaşterii, a oferit Bisericii Romano-Catolice patru papi, s-a căsătorit în familiile regale ale Europei și şi-a lăsat adânc amprenta asupra Florenţei.
Florenţa era încă departe de apogeu …
Povestea familiei Medici începe în secolul al XII-lea, când cei dintâi membri ai săi s-au mutat din localitatea toscană Cafaggiolo în regiunea agricolă Mugello, la nord de Florența. Se spune că această familie a fost una de…medici şi spiţeri (farmacişti) dar cu timpul, s-a lansat în afacerile cu lână şi materiale textile, facând parte din breasla Arte della Lana. Au fost cei dintâi care au introdus sistemul de contabilitate în partidă dublă, pentru a ține mai bine evidența debitelor și creditelor şi au dat lumii, duci, papi, regi şi regine, dar mai presus de toate, fluviul care a inundat Europa însetată de un alt fel de cultură: Renaşterea.
De-a lungul vremii, s-au distins trei ramuri ale familiei Medici: cea dintâi a lui Chiarissimo II, nepotul primului Medici cunoscut; cea de a doua ramură, a lui Cosimo cel Bătrân şi Lorenzo Magnificul şi cea de a treia, ramura marilor duci pe linia lui Cosimo I, stră-stră-strănepotul lui Cosimo cel Bătrân şi cel dintâi mare duce.
Diferențele dintre aceste trei ramuri se datorează, în esență, circumstanțelor, deoarece a existat în toți Medici o extraordinară perenitate a trăsăturilor ereditare. În primul rând, nefiind oameni de arme, își confruntau în mod constant adversarii cu mită, intrigi şi şantaj și nu cu batalioane de oameni înarmați. Primii Medici au curtat constant favoarea claselor mijlocii și sărace din oraș, iar această hotărâre a lor de a se alia cu clasele sărmane a durat mult timp. În cele din urmă, toate au fost consumate de pasiunea pentru artă, poezie și construcții. Au fost mai mult decât protectori ai artelor, iluminați și probabil cei mai magnifici stăpâni pe care i-a văzut vreodată occidentul.
Politica lor de consolidare a poziției prin controlul guvernului – activitate a descendenților lui Chiarissimo II – a condus la 50 de ani de neplăceri pentru familie. Nepotul acestuia, Salvestro di Alamanno (1331-1388) a abordat strategia de alianță cu popolo minuto („oamenii obișnuiți”) și a fost ales gonfalonier (magistrat municipal) în 1378. Salvestro a condus atacul contra revoltei scărmănătorilor de lână Ciompi și după victoria lor, şi-a pierdut titlul şi avantajele financiare. Cu toate că în 1381, când guvernul popular a căzut şi Salvestro a fost silit să plece în exil, memoria lui s-a păstrat încă vie, căci popolo magro („oameni slabi”) a crezut încă o dată că este posibil ca un Medici să preia signoria. Drept urmare, mulțimea s-a grăbit să-l caute pe primul său văr, pe Vieri, care a refuzat să guverneze. Odată cu Vieri, această ramură a familiei Medici avea să dispară definitiv din istorie. Mai târziu, nepotul lui Salvestro di Alamanno, Giovanni di Bicci de Medici (1360-1429) va începe ascensiunea familiei.
Giovanni porneşte roata istoriei pentru familia Medici
Giovanni di Bicci de Medici a pornit roata istoriei pentru familia sa, care a ajuns, în timp, să conducă republici și chiar întreaga creștinătate prin papii pe care i-a dat. În 1386 se căsătoreşte cu Piccarda Bueri descendentă dintr-o familie de nobili cu rădăcini adânci în Florenţa şi au împreună patru copii – Antonio (?-1398), gemenii Damian (1389-1390) şi Cosimo (1389–1464) şi Lorenzo (1395–1440). Căsătoria îi aduce recunoaştere şi respect lui şi copiilor săi. Giovanni nu și-a dorit funcții politice, dar și-a folosit influența pentru a determina oficialitățile florentine să reformeze sistemul de taxe. Această mișcare i-a adus aprecierea cetățenilor din Florența și a asigurat suportul politic pentru generațiile următoare. În 1397, Giovanni de Medici a înființat în Florența banca ce purta numele familiei și a investit în această afacere 5.500 de florini, o sumă considerabilă la acea vreme. Ulterior, a deschis sucursale în Roma și în Veneția. La 16 ianuarie 1412, banca înființată de familia Medici devenea oficial susținătorul financiar al instituției papale, iar membrii săi primeau titlul de ”bancheri ai lui Dumnezeu”. Când Giovanni s-a retras în 1420, banca atinsese un profit de 152.000 de florini.
Citește și: 10 personalităţi „dure” ale Istoriei, mai puţin cunoscute | DeStiut.ro
Fondatorii celebrelor linii ale familiei Medici
Cei doi fii ai lui Giovanni di Bicci de Medici, Cosimo și Lorenzo, care au dobândit amândoi titlul de „cel Bătrân”, au fondat celebrele linii ale familiei Medici.
Fratele mai mare, Cosimo de Medici (cel Bătrân), a pus bazele politice ale familiei, a înfiinţat şi a condus de facto principatul Florenţei. Acest lucru, era o premiera in familia Medici. A activat în consiliul de război florentin, numit Dieci (celor zece) și a ocupat şi alte posturi în signoria. În 1415 se căsătoreşte cu frumoasa Contessina de’ Bardi (1390-1473) şi au împreună doi copii: Piero (1416–1469) și Giovanni (1424–1463).
În 1433 însă, rivalii săi nu s-au împăcat cu idea pierderii puterii şi în urma unui complot l-au arestat şi închis în turnul Palazzo Vecchio. Populaţia a fost chemată la referendum şi florentinii a dat verdictul: Cosimo de Medici era un trădător şi trebuia executat. Dar banii pot cumpăra de multe ori orice şi Cosimo reuşeşte să evadeze şi să ia calea exilului. În această perioadă, Contessina a fost cea care s-a îngrijit de afacerile bancare şi de casă. Doar că, dupa numai un an, fără banii familiei Medici, oraşul a ajuns să se zbată în mari probleme financiare şi bucuroşi că nu l-au executat, florentinii l-au chemat pe Cosimo să îi conducă mai departe.
Cosimo de Medici a construit un imperiu bancar şi comercial uriaş. În vremea sa, familia deţinea antrepozite de mătăsuri, manufacturi de postav, banca locală din Florenţa şi o bancă internaţionala cu sediul în Florenţa, care avea filiale în Geneva, Bruges, Londra, Avignon, Milano, Roma, Veneţia şi Pisa. Cosimo de Medici a devenit bancherul regilor şi prinţilor europeni, dar mai cu seamă al Papei de la Roma care, pentru a-și finanța cheltuielile a deschis familiei baierele pungilor Bisericii (care, trebuie spus, erau extrem de generoase pe atunci). Familia Medici a dovedit că banii pot aduce puterea, fără a avea un drept sau titlu nobiliar dobândit prin naștere.
Din fericire, și-au folosit banii și puterea în scopuri nobile, investind într-un domeniu care le-a asigurat recunoștința posterității: Renașterea italiană. Patron devotat al curentului umanist, Cosimo cel Bătrân a sprijinit nume mari italiene precum Lorenzo Ghiberti, Filippo Brunelleschi, Donatello (Donato di Niccolò di Betto Bardi) sau Fra Angelico. L-a finanțat pe Brunelleschi, pentru a finaliza domul Catedralei din Florența, care reprezintă astăzi mândria și simbolul orașului. Ca patron al artelor, Cosimo a transformat Florența într-un spațiu al creației, recunoscut pe întregul continent și s-a bucurat de susținerea florentinilor, rămânând în conștiința lor drept „Părintele Patriei”.
Lorenzo Magnificul şi apogeul cultural al Florenţei
Piero Medici, fiul cel mare a lui Cosimo cel Bătrân, a menținut și a consolidat averea familiei. Pentru că a suferit de gută, a primit apelativul „Gutosul”. În 1444 se căsătoreşte cu Lucrezia Tornabuoni şi au împreună şapte copii. Dintre aceştia, s-au remarcat Giuliano (1453–1478) şi Lorenzo (1449–1492) supranumit Il Magnifico („Magnificul”).
Atunci când a preluat puterea de la tatăl său, Lorenzo avea doar 20 de ani şi mulţi i-au pus la îndoială calităţile, crezând că tinereţea şi lipsa de experienţă vor juca în defavoarea lui. În frunte cu papa de la Roma, rivalii săi au încercat să falimenteze familia Medici şi pentru că nu au reuşit, au pus la cale un complot. În timpul slujbei de Paşti din Domul Santa Maria dei Fiore, i-au atacat cu cuţitele pe cei doi fraţi. Giuliano a murit sub cele 19 lovituri de cuţit, dar Lorenzo a scăpat doar cu o rană la gât. S-a ridicat însângerat arătându-le florentinilor că Medici sunt încă pe poziţii.
Oripilaţi de gestul conspiratorilor, florentinii i-au linşat iar pe episcopul de Pisa (susţinătorul complotului) l-au spânzurat de Palazzo Vecchio. Drept urmare Lorenzo a fost excomunicat de Papă, care împreună cu regele Neapolului a trimis armata la porţile Florenţei. Soarta lui Lorenzo părea pecetluită, dar curajul şi isteţimea l-au scos din impas. A plecat incognito la Napoli pentru a vorbi personal cu regele. Impresionat de cultura şi inteligenţa tânărului, regele a renunţat la alianţa cu papa. Conflictul s-a stins, iar faptul că Lorenzo a salvat oraşul de la invazia napolitană şi papală i-a adus supranumele de „Magnificul”.
Fin politician, om de litere şi un mare iubitor de artă, Lorenzo Magnificul era înconjurat în permanenţă de geniile epocii sale. La curtea sa au locuit filozoful Pico de la Mirandola, iar adolescentul Michelangelo studia sculpturile din grădina palatului său, înconjurat de o lume artistică incredibilă. Lorenzo Magnificul a întemeiat o academie unde s-au adunat cei mai de seamă umanişti ai Italiei şi i-a susţinut pe Andrea del Verrocchio, Sandro Botticelli, Leonardo da Vinci şi Filippino Lippi. Şi-a pus curtea la dispoziția artiștilor, găzduindu-i, susținându-i financiar și comandându-le capodopere.
În 1469 Lorenzo se căsătoreşte cu Clarice Orsini şi au avut împreună zece copii. Căsătoria a fost aranjată de către Lucrezia Tornabuoni, mama lui Lorenzo, care dorea ca cel mai mare fiu al ei să se căsătorească cu o femeie dintr-o familie nobilă, în scopul de a consolida statutul social al familiei Medici. Trei dintre copiii lor – Piero (1472–1503), Giovanni (1475-1521) și Giuliano (1479-1516) au jucat roluri contrastante în istoria orașului. Lorenzo a fost un lider carismatic și un fin iubitor al frumosului, însă pe plan financiar nu a fost un administrator prea eficient. A reușit totuși, să continue sistemul de alianțe, prin mariaje avantajoase și achiziții de onoruri. L-a convins pe Papa Inocențiu al VIII-lea să-l numească cardinal pe Giovanni Medici (1475–1521), fiul său, la vârsta de numai 13 ani, ceea ce i-a permis acestuia, să devină ulterior Papa Leon al X-lea. Prin aceste demersuri influența familiei Medici a crescut, însă conturile din bancă au început să scadă. Giuliano Medici, mezinul, primeşte titlul de Duce de Nemours, însă din pricina unei sănătăţi precare, va muri relativ tânăr. Pe linia lui Piero numit şi „cel fără de noroc” se va naşte nepoata acestuia – Catherina de Medici (1519-1589), care va ajunge Regina Franţei ca soție a lui Henric al II-lea; trei dintre cei patru fii ai ei devenind regi ai Franței: Francisc al II-lea, Carol al IX-lea și Henric al III-lea.
Ar trebui adăugat aici, că pe linia lui Giuliano, fratele lui Lorenzo Magnificul, s-a născut fiul său nelegitim, Giulio (1478-1534) care va ajunge Papa Clement al VII-lea.
Savonarola şi rugul vanităţii
Spre sfârşitul domniei sale, Lorenzo s-a confruntat cu o creștere a fanatismului religios, susținut de criticile călugărului Girolamo Savonarola (1452-1498). Acesta, promova un model de viață auster atrăgându-și astfel simpatia populației şi dispreţuind ideile avangardiste ale umanismului, îl condamnă pe Lorenzo pentru așa zisa depravare în domeniul artistic și de subminare a puterii bisericești.
Pretinzând că poate vedea viitorul, Savonarola prezice unul sumbru pentru Florenţa, care ar fi fost sortită osândei sub conducerea lui Lorenzo Magnificul. Lorenzo s-a îmbolnavit grav şi în faţa iminentei morţi, începe să creadă şi el în propovăduirile calugărului, devenit între timp prior (superior) al Mânăstirii San Marco. Pe patul de moarte fiind, l-a chemat pe drasticul predicator pentru a-i cere binecuvantarea, primind în schimb blestemul. La scurta vreme, Magnificul Lorenzo moare, la doar 43 de ani.
Citește și: Piatra neagră din Kaaba, o piatră sfântă venită din spațiu? | DeStiut.ro
Prestigiul lui Savonarola crește o dată cu ocupația Florenței de trupele regelui Carol al VIII-lea al Franței și alungarea de la putere a Medicilor. Se instituie „Republica Fiorentină” cu un regim zis „democratic”, în care de fapt Savonarola deține puterea absolută. În această calitate, Savonarola ia o serie de măsuri printre care abolirea luxului și a cămătăriei, crearea unui „Munte de Pietate” și perceperea impozitelor pe avere. Într-un fanatism religios excesiv, Savonarola arde pe aşa-zisul „rug al vanității” în Piazza della Signoria instrumente ale „păcatului”: oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de artă, cărți considerate imorale și manuscrise ale cântecelor laice. Înzestrat cu un talent oratoric de excepție a captivat masele, înspăimântându-le cu viziuni apocaliptice. Chiar și pictorul Sandro Botticelli își aruncă în foc propriile tablouri pe teme mitologice cu nuduri feminine.
Savonarola își continuă predicile, a căror țintă devine de data aceasta chiar papa Alexandru al VI-lea. Acesta îl cheamă la o intrevedere la Roma, dar Savonarola refuză. Drept urmare papa îl excomunică. În faţa acestei pedepse, florentinii îl lasă fără sprijin, iar opoziţia câştigă teren. Predicatorul a fost arestat, torturat, judecat şi condamnat la moarte prin ardere pe rug. Sentinţa a fost pusă în practică în Piazza della Signoria, în faţa Palazzo Vecchio. Astăzi, o placa comemorativă marchează locul teribilului rug.
Marii Duci ai Toscanei
Dupa moartea lui Lorenzo Magnificul, familia de Medici a fost expulzata din Florenţa şi doar cu armata fiul şi nepotul Magnificului vor reuşi să revină în oraş. Mulţi au crezut atunci că acesta a fost finalul pentru familia Medici. Dar destinul Florenței și cel al familiei Medici au rămas în continuare legate pentru multe secole. Şi dacă Cosimo cel Bătrân și Lorenzo Magnificul au transformat Florența în polul cultural al Europei, centru al Umanismului și al Renașterii, fiul și nepotul Magnificului vor aduce familia Medici la un alt nivel ca duci, regine şi papi.
O ramură mai tânără a familiei, descendenți ai lui Lorenzo cel Bătrân, fratele lui Cosimo cel Bătrân, se ridică acum să ducă mai departe numele de Medici. Cosimo de Medici (1519-1574), stră-strănepotul lui Lorenzo avea doar 17 ani atunci când a fost adus în Florența să conducă destinele acesteia, cu titlul de duce. Şi nu pentru că ar fi avut calități deosebite, ci pentru că era ușor de manipulat. Într-o lume a intrigilor, comploturilor şi asasinatelor, tânărul Cosimo a început o luptă pentru supraviețuire din care a ieșit învingător, reușind să se facă ascultat și respectat ca singurul conducător al Florenței, cu numele Cosimo I. El a fondat marele ducat al Toscanei şi a stabilit o nouă dinastie care a perpetuat respectul tradițional al familiei pentru arte și științe. Şi alături, l-a avut pe artistul Giorgio Vasari, un adevărat maestru de PR care a reușit să-i facă prin intermediul artei o imagine de erou.
Temându-se pentru viaţa lui, Cosimo I era însoțit tot timpul de o gardă de 300 de mercenari germani care stăteau în fața Palazzo Vecchio, în Loggia dei Lanzi. Când familia Medici s-a simțit în siguranță, garda a fost concediată și în locul ei, în Loggia dei Lanzi, au fost expuse statui ale marilor sculptori – Donatello, Giambologna, Cellini, Bandinelli.
Pentru că Palazzo Vecchio devenise neîncăpator pentru cerințele administrative, ducele Cosimo I a ordonat construirea unor noi birouri, aşa numitele „uffizi” (oficii), care găzduiesc astăzi cel mai important muzeu al Florenței și unul dintre cele mai frumoase ale lumii, celebra Galerie Uffizi.
Dar planurile ducelui Florenței treceau de granița orașului. La acea vreme, Toscana se afla sub dominația împaratului romano-german, Carol V (Quintul). Cum Cosimo I dorește ca această stare de fapt să înceteze, atacă Siena care capitulează după un asediu de 15 luni. Restul Toscanei se predă în mâinile ducelui Florenței fără luptă. În 1569, papa de la Roma îl unge Mare Duce al Toscanei.
Descendenții lui Cosimo I au condus Florența și Toscana având aceleaşi titluri de mari duci. Francesco Medici (1541–1587), fiul lui Cosimo I, Mare duce al Toscanei, a fost cunoscut în egală măsură ca un despot care aproape că a distrus economia națiunii dar și ca un excepţional patron al artelor și științelor. Interesat în științe, în special în chimie, a finanţat înființarea unei fabrici de porțelan florentine. Fiica lui, Maria de Medici, a devenit Regina Franței ca soție a lui Henric al IV-lea şi mama lui Ludovic al XIII-lea.
Ferdinand I (1549-1609), fratele mai mic al lui Francesco, a ajuns cardinal şi s-a dovedit cu mai mult tact și experiență în administrare faţă de fratele său. În timpul domniei sale Toscana a atins noi culmi de stabilitate și prosperitate. El a fost fondatorul Vilei Medici de la Roma și a achiziţionat numeroase opere de artă pe care le-a transportat ulterior la Florența. Fiul său, Cosimo II (1590-1621) a fost protectorul lui Galileo Galilei.
Pe lângă Papa Leon al X-lea şi Clement al VII-lea, din familia Medici s-au înălțat în cea mai înaltă demnitate a creștinătății încă doi papi: Pius al IV-lea (născut Giovanni Angelo Medici – 1499-1565) și Leon al XI-lea (născut Alessandro Ottaviano Medici – 1535-1605). Genele familiei s-au amestecat mai departe cu cele ale marilor case regale și nobiliare din întreaga Europă.
Marea linie ducală a dispărut odată cu moartea fiicei lui Cosimo al III-lea, Anna Maria Luisa (1667-1743). Patroană a artelor, ea a lăsat moştenire marea colecţie de artă a familiei Medici inclusiv Uffizi, Palatul Pitti şi vile moştenite la moartea fratelui ei, Gian Gastone în 1737, dar şi comorile palatine ale statului toscan, cu unica condiţie ca întreaga colecţie Medici să rămână intactă. Pe mormântul ei din Cappella dei Principi (Capela Prinților) sunt gravate cuvintele „Ultima della stirpe reale dei Medici” („Ultimul descendent al dinastiei Medici”).
Blazonul
Farmaciști, afaceriști, bancheri, conducători ai Florenței, mari patroni ai geniilor vremii, papi ai Bisericii Catolice, vlăstari ai regatului Franţei și conducători ai întregii Toscane, cum ar putea fi reprezentată această familie ambiţioasă, puternică, glorioasă și nemuritoare? Blazonul familiei are pe un fond aurit 5 sfere. Unii sunt de părere că ar reprezenta de fapt 5 pastile/pilule, alţii, că ar reprezenta pietre preţioase sau chiar monede, o clară reprezentare a bogăţiei familiei. După înnobilarea familiei de către regele Franţei, Ludovic al XI-lea, în partea de sus a blazonului au fost adăugate trei flori de crin, simbolizand monarhia franceză. Blazonul Medici este vizibil şi astăzi pe toate clădirile şi palatele pe care le-au construit sau le-au deţinut. Şi nu sunt puţine… încercaţi să le identificaţi la faţa locului şi veţi fi uimiţi de cât de multe veţi găsi.
S-au menţinut la putere prin intrigi, crime, asasinate, corupţie şi războaie, ar spune unii. Fiţi siguri că nu au fost singurii, nici cei din urmă şi nici cei mai intriganţi şi corupţi din istorie. Dar invidia rivalilor le-a pus pe vecie amprenta unei astfel de imagini. Au avut mulţi duşmani, inclusiv propriul lor popor florentin, însă pentru gloria familiei, au ştiut să-şi facă prieteni, să-i protejeze şi să-i plătească pe cei mai mari artişti şi gânditori ai vremii: Michelangelo, Brunelleschi, Botticelli, Leonardo da Vinci, Galileo Galilei sau Niccolò Machiavelli. Aceştia, în numele familiei Medici, au creat o explozie de idei care odată declanşată în Florenţa, nu a mai putut fi oprită. S-a numit Renaşterea şi a pus capăt întunericului lumii medievale, deschizând orizontul lumii moderne.
Citește și: Cele mai bune filme și seriale istorice pe care le poți vedea acum pe Netflix și HBO GO | DeStiut.ro
