Despre gripa spaniolă am amintit într-un articol precedent (Cronologia celor mai grave epidemii și pandemii din istorie) şi spuneam că răspândirea şi mortalitatea ei au făcut să fie considerată cea mai mare pandemie de gripă din istorie, afectând cca o treime din populaţia globului de atunci şi înregistrând o rată a mortalităţii între 10 și 20%, astfel că această gripă a făcut între 50 și 100 de milioane de morți. Şi-atunci, dacă gripa spaniolă reprezintă o referinţă în tabloul pandemiilor mondiale, la 100 de ani distanţă, putem compara cu ea pandemia actuală de Covid-19?
La acest moment, comparaţia nu este suportată. Bilanțul milioanelor de morți pe cinci continente de acum un secol, față de câteva mii înregistrare în cursul pandemiei de acum, tipul virusului gripal A/H1N1 pentru primul caz, faţă de coronavirusul de astăzi, atitudinea statelor ca şi nivelul de conștientizare a gravității situației diferă în cele două cazuri. Şi în fine, o diferență esențială: gripa spaniolă s-a derulat la „umbra mediatică” a Primului Război Mondial, Covid-19 beneficiază de instrumentele puse la dispoziţie de era informatică.
Cu toate acestea, privind dincolo de posibile sau imposibile analogii între cele două molime, cel puţin la nivel de sfaturi oferite de medicii de atunci în privinţa prevenţiei există foarte multe similitudini.
“Măsurile de apărare în contra acestei molime primejdioase”
Scotocind în arhivele Bibliotecii Poporale a Asociaţiunii “Astra” (Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român) găsim o lucrare apărută în aprilie 1931, intitulată Ce trebuie să ştim despre boalele molipsitoare? scrisă de Iosif Stoichiția, doctor în medicină, medic militar şi inspector sanitar general al regiunii Sibiu.
Principalele sfaturi pe care le dădea medicul cititorilor săi şi nu numai, sunt izbitor de asemănătoare cu cele primite astăzi din partea autorităţilor de pretutindeni: „Se pune acum întrebarea, cari ar fi măsurile de apărare în contra acestei molime primejdioase? Înainte de toate ne vom feri de a veni în atingere cu aceia despre cari știm că sunt atinși de această boală. În timp de epidemie, vom ședea frumușel acasă, vom ținea în jurul nostru cea mai mare curățenie și nu vom intra nici în cârciumă, nici la șezătoare și nici într’alt loc, unde se adună lume multă și de tot felul. Vom aierisi des odăile în cari locuim, ne vom spăla mânile de mai multe ori pe zi şi ne vom clăti gura şi gâtul cu apă călduţă în care punem câte o linguriţă de sare sau apă oxigenată. Ne vom feri de răceli, iar când suntem siliți, totuși, să stăm între oameni mai mulți, cari vorbesc, tușesc și strănută, ne vom păzi și vom ținea o batistă curată înaintea gurei și a nasului.”
“De la cei din casă o iau apoi vecinii sau rudeniile, care trec pe acolo, iar de aici se întinde mai departe în tot satul”
În lucrarea sa, medicul abordează câteva dintre cele mai contagioase boli, oferind informaţii privind profilaxii, cauze, simptome şi tratamente. În ciuda faptului că nu dispuneau de aparatura modernă din zilele noastre, medicii avertizau populaţia asupra situaţiilor de contaminare şi răspândire a bolilor. De exemplu, în cazul gripei, doctorul Iosif Stoichiția avertizează că se ia prin contact direct: “prin strănut, tușit sau prin nerespectarea unei distanțe minime de siguranță față de bolnav”. Nimic diferit faţă de sfaturile pe care le primim şi noi astăzi. De asemenea, îndeamnă la conştientizarea faptului că un bolnav neizolat şi măsurile precare de igienă, vor duce fără “doar şi poate” la o infectare în masă. “De obicei când se îmbolnăvește unul dintr-o casă, nu peste mult vom afla că pe rând au luat boala și cei din jurul lui. De la cei din casă o iau apoi vecinii sau rudeniile, care trec pe acolo, iar de aici se întinde mai departe în tot satul”, scrie doctorul Iosif Stoichiția. Iată că una dintre cele mai importante măsuri de prevenție a rămas valabilă: statul acasă și evitarea aglomerațiilor.
Citește și: Nivelul radiatiilor de la Cernobîl, de 16 ori mai mare in urma incendiilor. Risc pentru Europa | DeStiut.ro
„Nu se poate un lucru mai păcătos decât ascunderea unui morb infecțios acut, de teama măsurilor de limitare ce se vor lua”
Înţelegând cât de importante sunt măsurile de prevenire a îmbolnăvirilor, medicii acelor vremuri explicau că “morbii infecțioși contribuie în măsură așa mare la totalitatea mortalității” nu numai prin natura virulentă a bolii, ci şi prin faptul că „nu se iau din vreme măsuri pentru limitarea lor”. Drept urmare, atunci când apăreau primele cazuri de infectare, acestea nici nu ajungeau la cunoştinţa autorităţilor, iar atunci când ajungeau, măsurile impuse nu erau respectate cu rigurozitate. Evident, de această stare de fapt, se făceau vinovate nu doar autorităţile, dar şi populaţia, incapabile să înţeleagă gravitatea situaţiilor.
Şi dacă privim la ceea ce se întâmplă astăzi, când unii oameni aleg să ascundă faptul că sunt infectaţi sau vin din zone de risc, să ignore măsurile de carantină sau cele de distanţare socială, să solicite personalul medical la intervenţie sau să facă cozi la spital, ne dăm seama că lucrurile nu s-au schimbat prea mult, nu-i aşa? Aşadar, comportamentul uman de astăzi nu diferă foarte mult de cel al semenilor noştrii de acum un secol. Iar astfel de gesturi erau la fel de condamnabile şi atunci: „Nu se poate un lucru mai păcătos decât ascunderea unui morb infecțios acut, de teama măsurilor de limitare ce se vor lua”.
„În timpurile grele ce le trăim ne trebuiesc sfetnici de omenie și de ispravă”
Aceia dintre dumneavoastră care vor avea curiozitatea de a răsfoi cartea doctorului Iosif Stoichiția, vor citi în finalul ei că nu în ultimul rând, este foarte important felul în care este traversată perioada de epidemie/pandemie, de (auto-) izolare, (auto-) impuneri şi (auto-) restricţii pentru protecţia noastră, a celor din jur şi pentru a nu îngreuna munca celor aflaţi în prima linie. „În timpurile grele ce le trăim ne trebuiesc sfetnici de omenie și de ispravă. Multe gânduri năstrușnice cutreieră țara, multă sporovăială fără de niciun rost s-a cuibărit pe la noi – omul zilelor noastre simte trebuința de a fi sfătuit de cineva, purtat de dragostea față de semenii săi. Ca să ajungem cetățeni vrednici ne trebuie multă sârguință, multă năzuință de a intra în legătură cu ce este curat, frumos și bun, fiindcă numai așa se va putea ridica patria aceasta și va fi în stare să țină piept cu cerințele vremii”.
Şi dacă în era dezvoltării digitale s-ar putea să ni se pară pueril modul în care medicul le explică oamenilor simpli ce înseamnă lupta cu inamicul invizibil, comparând starea indusă de suferinţă cu un adevărat război: „Războiul acesta, ca orișicare alt război, ține un anumit timp, în care se întâmplă că unele lupte se câștigă, altele se pierd. […]”, să ne amintim mărturia tulburatoare a unui medic militar trimis la spitalul din Suceava intrat în carantină din cauza contaminării cu coronavirus, ale cărui cuvinte au ţinut prima pagină în media: Aici e război…
Citește și: Cronologia a 15 dintre cele mai grave epidemii și pandemii din istorie. Cum s-au terminat | DeStiut.ro
