O gaură uriașă în stratul de ozon, probabil cea mai mare înregistrată din nord, s-a format deasupra Arcticii. Aceasta este rivală cu cea mai cunoscută gaură în stratul de ozon din Antarctica, care se formează în emisfera sudică în fiecare an. După ce s-a ridicat deasupra Arcticii timp de aproape o lună, cea mai mare gaură de ozon detectată vreodată la Polul Nord s-a închis definitiv, au raportat cercetătorii de la Serviciul de Monitorizare a Atmosferei Copernicus (CAMS) al Uniunii Europene.
„Nemaiîntâlnita gaură de ozon 2020 din emisfera nordică a ajuns la final”, au scris pe Twitter cercetătorii CAMS pe 23 aprilie.
The unprecedented 2020 northern hemisphere #OzoneHole has come to an end. The #PolarVortex split, allowing #ozone-rich air into the Arctic, closely matching last week's forecast from the #CopernicusAtmosphere Monitoring Service.
More on the NH Ozone hole➡️https://t.co/Nf6AfjaYRi pic.twitter.com/qVPu70ycn4
— Copernicus ECMWF (@CopernicusECMWF) April 23, 2020
Formarea uriașei găuri din stratul de ozon deschisă deasupra Polului Nord
În mod normal, ozonul formează o pătură de protecție în stratosferă, la aproximativ 10-15 km deasupra solului, unde protejează viața împotriva radiațiilor UV. Dar în fiecare an, în timpul iernii Antarctice, temperaturile reci permit ca norii de mare altitudine să fuzioneze deasupra Polului Sud. Gaura formată în stratulde ozon s-a deschis pentru prima dată peste Arctica la sfârșitul lunii martie, când condițiile neobișnuite ale vântului au prins aerul rece peste Polul Nord timp de câteva săptămâni la rând.
Acele vânturi, cunoscute sub numele de vortex polar, au creat o cușcă circulară de aer rece care a dus la formarea de nori de mare altitudine în regiune. Norii s-au amestecat cu poluanți artificiali (cum ar fi clorul și bromul) mâncând gazul de ozon înconjurător până când o gaură masivă de aproximativ trei ori mai mare decât dimensiunea Groenlandei s-a deschis în atmosferă – potrivit unui comunicat al Agenției Spațiale Europene (ESA).
Gaura din stratul de ozon din Antarctica se formează în fiecare an, deoarece temperaturile de iarnă din zonă scad în mod regulat, permițând formarea norilor de mare altitudine. Aceste condiții sunt mult mai rare în zona arctică, care are temperaturi variabile și nu este armată pentru epuizarea ozonului, spune Jens-Uwe Grooß, om de știință la Centrul de cercetare Juelich din Germania.
Citește și: Piatra neagră din Kaaba, o piatră sfântă venită din spațiu? | DeStiut.ro
Markus Rex, om de știință în cadrul Institutulul Alfred Wegener din Potsdam, Germania, precizează că a fost mai mult aer rece deasupra Arcticii decât în orice iarnă înregistrată din 1979. În timpul temperaturilor friguroase s-au format nori de mare altitudine și au început reacțiile de distrugere a ozonului. Gaura din stratul de ozon din Arctica s-a deschis anul acesta doar pentru că aerul rece a fost concentrat în zonă mult mai mult decât de obicei. Acel vortex polar s-a „divizat”, au spus cercetătorii CAMS, creând o cale pentru ca aerul bogat în ozon să se răspândească în zona de deasupra Polului Nord.
Cercetătorii măsoară nivelul de ozon prin eliberarea baloanelor meteorologice de la stațiile de observare din jurul Arcticii (inclusiv spargătorul de gheață Polarstern, care este înghețat în marea de gheață pentru o expediție de un an). Până la sfârșitul lunii martie, aceste baloane au măsurat o scădere de 90% a ozonului la o altitudine de 18 km, care este chiar în inima stratului de ozon. În cazul în care baloanele ar măsura în mod normal în jur de 3,5 ppm (părți per milion) de ozon, acestea au înregistrat doar aproximativ 0,3 ppm, spune Markus Rex. „Aceasta bate orice pierdere de ozon pe care am observat-o în trecut”, remarcă el.
Arctica a experimentat o epuizare a ozonului în 1997 și în 2011, dar pierderea din acest an pare a fi pe cale să le depășească. „Avem cel puțin la fel de multe pierderi ca în 2011 și există câteva indicații că ar putea fi mai multe decât 2011”, spune Gloria Manney, om de știință în cadrul Asociației de cercetare NortWest din Socorro, New Mexico. Ea lucrează cu un instrument satelit NASA care măsoară clorul din atmosferă și spune că încă există un pic de clor disponibil pentru a epuiza ozonul în următoarele zile.
Deocamdată, există prea puține date pentru a spune dacă găurile din stratul de ozon arctic ca acesta vor deveni o obișnuință. „Din punctul meu de vedere, aceasta este prima dată când puteți vorbi despre o adevărată gaură de ozon în Arctica”, a declarat Martin Dameris, om de știință în cadrul Centrului Aerospațial German din Oberpfaffenhofen, pentru Nature.
Citește și: Regula celor 6 secunde pentru a evita infecțiile cu coronavirus | DeStiut.ro
Citește și: Curiozități despre copaci, unii dintre cei mai mari istorici ai planetei | DeStiut.ro
Este periculoasă această gaură din stratul de ozon?
Lucrurile ar fi fost mult mai grave în acest an dacă națiunile nu s-ar fi reunit în 1987 pentru a forma Protocolul de la Montreal, tratat internațional care elimină utilizarea substanțelor chimice care epuizează ozonul, spune Paul Newman, om de știință în cadrul Goddard Space Flight Center din NASA din Greenbelt, Maryland. Gaura din stratul de ozon din Antarctica, care există de aproximativ 40 de ani, este acum pe cale de recuperare (gaura de anul trecut fiind cea mai mică înregistrată), dar vor dura zeci de ani până când substanțele chimice vor dispărea complet din atmosferă. O evaluare din 2018 realizată de Organizația Meteorologică Mondială a constatat că gaura din stratul de ozon sudică a scăzut cu aproximativ 1% – 3% pe deceniu începând cu anul 2000; cu toate acestea, este puțin probabil să se „vindece” complet până în 2050 (cel puțin).
