Aceste organisme au jucat și joacă în continuare un rol important în viața noastră, în modul în care este modelată lumea noastră și chiar pot înregistra istoria. Copacii sunt organisme vitale, iar fără acești membri lemnoși și pereni ai regnului vegetal, ne-am zvârcoli și acum pe fundul apei.
Acum 400 de milioane de ani, copacii timpurii au transformat mediile terestre prin reducerea carbonului atmosferic. Rezultatul: ecosistemele mai ospitaliere pentru animalele marine care experimentează viața la suprafață. Cercetătorii au descris un astfel de habitat atât de primitor în Current Biology. Găsirea celei mai vechi păduri din evidența fosilelor, are aproximativ 385 de milioane de ani. Locul a inclus cladoxilopside primitive, asemănătoare ferigii, precum și specii care s-au crezut odată că au evoluat milioane de ani mai târziu.
Unele dintre aceste soiuri mai avansate aveau, de asemenea, sisteme radiculare extinse care se întindeau pe mai mult de 9m (30 feet), ceea ce sugerează că arborii au crescut mai devreme decât au fost documentate anterior. Cei mai mari arbori sunt arborii Sequoia din California; cel mai înalt are aproximativ 115,8m (380 feet). ATENTIE! Nu subestimați arborii de Eucalipt din Australia: un exemplar, în 1881, măsura 114m (374 feet).
Cel mai înalt copac „Cenușă de munte” viu, găsit în Tasmania, are aproximativ 100,5m (330 feet) înălțime. Un incendiu forestier din 2019 a deteriorat puternicul arbore, cunoscut sub numele de Centurion, dar a supraviețuit. Peste o duzină de alți giganți de pe insula australiană nu au fost atât de norocoși. Schimbările climatice alimentează dezastrele naturale precum incendiile extreme, amenințând copaci de toate dimensiunile. În același timp, copacii sunt elemente cheie în lupta pentru salvarea planetei.
Pădurile americane, de exemplu, au compensat până la 20% din emisiile anuale de carbon, conform Serviciului Forestier din SUA. Un studiu în Science a declarat „restaurarea globală a copacilor ca fiind soluția noastră cea mai eficientă pentru schimbările climatice până în prezent.” Autorii au identificat un număr suplimentar de 2,2 miliarde de acri de pământ – o suprafață care are dimensiunea întregii SUA, inclusiv Alaska – care ar putea fi transformată în pădure fără a încălca zonele urbane sau agricole actuale.
Totuși, alți cercetători și-au exprimat îngrijorarea cu privire la plantarea haotică a copacilor. De exemplu, în funcție de localitate, adăugarea mai multor copaci ar putea crește riscul de incendiu, astfel extinzând aprovizionarea cu apă deja limitată și distrugând ecosistemele consacrate. În plus, cele mai actuale proiecte de reîmpădurire se concentrează pe crearea plantațiilor de copaci sau amestecarea culturilor cu copaci, mai degrabă decât să permită unei păduri să se regenereze în mod natural. Per acru, pădurile naturale depozitează de 6 ori mai mult carbon decât zonele agroforestiere și de 40 de ori mai mult decât plantațiile.
Copacii sunt importanți pentru viitorul planetei, dar ei sunt și mari istorici.
Chiar și fluctuațiile minore ale temperaturii, precipitațiile și alți factori modifică dimensiunea și densitatea celulelor în inelele copacilor pe măsură ce se formează, permițând cercetătorilor să reconstruiască modelele climatice antice. Alte fenomene ale lumii pot lăsa și ele o amprentă. În luna octombrie, cercetătorii au raportat o creștere semnificativă a radiocarbonului în inelele de creștere datate anului 660 î. Ch. în S-E Poloniei.
Copacii pot înregistra, de asemenea, evenimentele violente din interiorul Pământului. De exemplu, Pacificului de N-V a fost considerat de mult ca fiind cu risc de cutremur mic spre moderat. În anii 1980′, însă, cercetătorii care au studiat „pădurile fantomă” de-a lungul coastei sale au ajuns la o realizare tulburătoare. Aceste trunchiuri de copaci moarte, verticale, grupate în zonele de maree, au fost similare cu pădurile fantome din Alaska, care au fost create atunci când un cutremur masiv a făcut ca zonele de coastă să se scufunde câțiva metrii și să se inunde cu apă sărată, apă care este dăunătoare copacilor. Astfel, i-a ucis.
Analiza pădurilor fantomă făcută în Washington și Oregon a scos la suprafață pericolul real al zonei seismice Cascadia (CSZ), o eroare care se întinde de la Insula Vancouver a Canadei până la coasta Californiei de Nord. Datarea copacilor morți i-a ajutat pe cercetători să descopere că CSZ produce cutremure de magnitudine uriașă, la fiecare 400 până la 600 de ani. (Au trecut 320 de ani de la ultimul, care a fost suficient de mare pentru a trimite un tsunami în Japonia.)
Citește și: Cercetătorii de la NASA au descoperit o exoplanetă asemănătoare Terrei | DeStiut.ro
Multe mitologii fac referire la „Arborele vieții”. Conceptul există și în știința modernă. Biologii folosesc cladistica (metodă care organizează speciile pe copaci schematic) pentru a înțelege modul în care viața s-a diversificat în timp. Așa este: copacii ne-au făcut posibili și acum ne ajută să urmărim cum s-a întâmplat.
