Cronologia a 15 cele mai grave epidemii și pandemii din istorie. Pe 11 martie 2020, Tedros Adhanom Ghebreyesus, șeful Organizației Mondiale a Sănătății a declarat că epidemia de Covid-19 s-a transformat în pandemie, în urma răspândirii la nivel global a coronavirusului. 82.000 de oameni au murit și peste 1.300.000 au fost infectați cu noul virus.
Dar care este diferența între epidemie și pandemie?
Dacă epidemia reprezintă extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate sau regiune, pandemia este epidemia care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări și chiar continente.
În articolul de astăzi, vă propun să aflăm care au fost cele mai grave epidemii și pandemii cu care s-a confruntat umanitatea și desigur, cum s-au încheiat acestea.
Epidemia preistorică (3000 î.H.) Cea mai veche epidemie indicată de studiile arheologice a distrus în urmă cu cca 5000 de ani un sat preistoric din nord-estul Chinei, localizat astăzi în unul dintre cel mai bine păstrate situri arheologice, anume ”Hamin Mangha”.
Rămăşiţe ale oamenilor de vârstă mijlocie, bătrâni, tineri sau copii au fost descoperite în interiorul casei în care aceştia au fost strânşi şi apoi incendiaţi. Conform antropologilor, molima s-a extins atât de repede, încât nu a mai fost timp pentru înmormântări, iar descoperirile ulterioare indică faptul că epidemia a distrus întreaga regiune.
Ciuma sau pesta (430 î.H.) În timpul războiului din Peloponez din anul 430 î.H, locuitorii Atenei antice au fost decimați de o epidemie de ciumă. Analizând toxina care a cauzat moartea a cca 100.000 de oameni, cercetătorii au ajuns la concluzia că epidemia de ciumă a fost determinată de febra tifoidă. Subiectul a fost mult timp dezbătut printre oamenii de știință, aceștia luând în considerare și alte variante, inclusiv Ebola. Războiul a continuat în ciuda epidemiei, până când Atena a fost forțată să capituleze.
Cronologia a 15 cele mai grave epidemii și pandemii din istorie
Ciuma iustiniană (541-542 d.Hr. și recidive până în 750) În timpul domniei împăratului Justinian, Imperiul Roman de Răsărit a atins cea mai mare suprafață, ocupând teritoriul cuprins din Orientul Mijlociu până în Europa de Vest. Decimat de molimă, Bizanțul intră în declin și pierde treptat din teritoriu, iar Justinian, deși este lovit de ciumă, supraviețuiește. Pandemia a afectat Europa, Africa şi Asia în aşa măsură, încât s-au înregistrat circa 100 de milioane de victime în decursul a două secole de recidive.
Ciuma bubonică sau ”moartea neagră” În secolul al XIV-lea una dintre cele mai violente pandemii din istoria lumii, cauzată de bacteria numită Yersinia pestis izbucnește în Asia și se răspândește în Europa după anul 1347, semănând panică și dezastru în urma sa. Victimele mor în chinuri groaznice, iar trupurile fără viață sunt îngropate în masă, în morminte comune. Potrivit cercetătorilor, ciuma bubonică a ucis 50% din populația Europei de la acel moment și a fost transmisă de puricii de pe șobolanii aflați pe vasele comerciale.
Cursul istoriei se schimbă. În Europa, lipsa forței de muncă determină sfârșitul iobăgiei și dezvoltarea tehnologică. În Orient, ciuma bubonică conduce la depopulări considerabile și la schimbări ale structurilor economice și sociale.
În vara anului 1665 ”moartea neagră” avea să cuprindă Marea Britanie provocând un exod în masă. Considerat ultimul focar epidemic din Londra, ”marea ciumă a Londrei” – cum a fost numită – a ucis cca 100.000 de oameni, inclusiv 15% din populația londoneză.
Pesta nu a dispărut. Înregistrările istorice indică o nouă epidemie în anul 1720, izbucnită în Marsilia, Franța. Apărută pe o navă care transporta marfă din estul Mării Mediterane, boala se răspândește în oraș și în următorii 3 ani, cca 100.000 de oameni pier în Marsilia și în zonele limitrofe.
În 1770 vine rândul Moscovei să se confrunte cu epidemia de ciumă. Speriați și în carantină, oamenii se revoltă și devin violenți. Deși îndeamnă mulțimile să evite adunările, arhiepiscopul Ambrosius este ucis, iar Ecaterina a II-a, împărăteasa Rusiei, emite un decret prin care ordonă mutarea tuturor fabricilor din Moscova. 100.000 de oameni au murit până la sfârşitul ”ciumei ruseşti„.
Cocoliztli (1545-1548) În anul 1519, când spaniolii au debarcat în Mexic, se estima că populaţia aztecă era undeva la 25 de milioane. Un secol mai târziu, număra doar un milion. Cauza? Bolile aduse de peste ocean. În limba aztecă, ”cocoliztli” înseamnă ”molimă” și se pare că o molimă devastatoare a provocat moartea a 15 milioane de oameni, ducând la dispariția Imperiului Aztec. Un grup de cercetători a prezentat recent prima dovadă ADN extrasă din scheletele victimelor, care atestă faptul că acestea au fost infectate cu S. Paratyphi C, o subspecie de Salmonella care provoacă febră enterică.
Plăgile americane (secolul al-XVI-lea) Pe măsură ce Lumea Nouă (America) este tot mai explorată de europeni, aceștia aduc cu ei și bolile eurasiatice, inclusiv variola. Dacă pentru spanioli și mai apoi englezi, francezi, portughezi sau olandezi, aceste boli au contribuit la diminuarea efortului de cucerire și explorare de noi teritorii, pentru populația indigenă au fost devastatoare. Unii savanți estimează că cca 90% din civilizațiile aztecă și incașă au fost reduse din pricina bolilor.
Febra galbenă din Philadelphia (1793) În anul 1793 Philadelphia este (cea de a doua) capitală a Statelor Unite ale Americii. Confruntându-se cu o vreme excesiv de caldă şi umedă oraşul se umple de ţânţari, care poartă şi răspândesc prin înţepătura lor boala virală cunoscută sub numele de febră galbenă. Abia la sosirea iernii ţânţarii au murit şi epidemia s-a oprit, dar până atunci a luat cu ea peste 5000 de suflete. La acea vreme, aboliţioniştii au solicitat ca bolnavii de febră galbenă să fie îngrijiţi de africani.
Gripa (1889 – 1890) Odată cu apariţia mijloacelor de transport în epoca modernă, virusul gripal se răspândeşte la nivel global, ucigând un milion de oameni. În doar 5 săptămâni pandemia a atins vârful maxim de mortalitate. A debutat în Rusia unde s-a răspândit rapid în oraşul Sankt-Petersburg, apoi a cuprins Europa şi treptat, întreaga lume.
Poliomielita sau paralizia infantilă (1916) În 1916 Statele Unite se confruntă cu epidemia de poliomielită, care izbucnește la New York şi afectează 27.000 de persoane. Boala se răspândește mai cu seamă la copii, iar cei care supravieţuiesc rămân cu dizabilităţi. Până la dezvoltarea vaccinului antipolio – Salk, în 1954, 6000 de persoane au decedat numai în Statele Unite. Vaccinul a fost administrat la nivel global aşa încât boala a fost stopată.
Citește și: Sângele de aur, cel mai rar tip de sange de pe Pamant. Doar 43 de oameni îl au | DeStiut.ro
Gripa spaniolă (1918 – 1920) În ciuda numelui, boala nu a apărut în Spania! A apărut şi a fost influenţată de condiţiile de pe fronturile de luptă şi de alimentaţia precară experimentată atât de soldaţi cât şi de civili în Primul Război Mondial. Răspândirea şi mortalitatea ei fac să fie considerată cea mai mare pandemie de gripă din istorie. Din Marea Chinei de Sud şi până la Polul Nord, peste 500 de milioane de oameni au fost infectați (cca o treime din populația Globului de atunci), iar rata de mortalitate a fost estimată între 10 și 20%, astfel că această gripa a făcut între 50 și 100 de milioane de morți.
Gripa asiatică / virusul H2N2 (1957 – 1958) Identificat mai întâi în China, noul virus a provocat un milion de decese în întreaga lume. Se pare că noul tip de virus, ar fi fost obţinut dintr-un amestec de virusuri gripale aviare și s-a răspândit rapid în Singapore, Hong Kong şi în oraşele de coastă ale Statelor Unite ale Americii.
Cronologia a 15 cele mai grave epidemii și pandemii din istorie
SIDA / virusul HIV (1981 – prezent) Primele seruri sanguine la care s-a demonstrat existența virusului HIV la om datează din anul 1959 la un adult din Congo. Se presupune însă că acest virus ar fi apărut în Africa de Vest, iar transmiterea lui la om s-a făcut de la cimpanzei, cu ani înaintea acestei perioade.
Din anii ‘60 până în prezent, la nivel mondial, peste 35 milioane de oameni au fost infectaţi şi 25 de milioane au decedat. Regiunea sub-sahariană se menţine cea mai afectată – cca 64% din cele 40 de milioane de persoane estimate că trăiesc cu virusul HIV se află aici, în țările din bazinul fluviului Congo, unde a apărut prima dată.
Astăzi, pacienţii cu această boală pot duce o viaţă normală cu condiţia să respecte terapiile antiretrovirale, ce inhibă efectele virusului și îi mențin sănătoși. Deşi cercetătorii sunt încă reținuți în declarații, se pare că doi bărbaţi infectaţi cu HIV, par a fi scăpat de virusul imunodeficienței umane, în urma transplantului de măduvă osoasă.
Gripa porcină sau gripa mexicană / virusul A/H1N1 (2009 – 2010) Virusul A/H1N1 al gripei porcine a apărut în 2009, în Mexic şi a infectat într-un singur an 1,4 miliarde de oameni pe tot globul. În mod neobişnuit, pandemia din anul 2009 a afectat mai cu seamă copiii şi adulţii tineri, 80% dintre decese înregistrându-se în rândul persoanelor cu vârste sub 65 de ani. Dacă în majoritatea cazurilor de gripă, inclusiv cea sezonieră, cei mai afectaţi şi în rândul cărora apar cele mai multe decese sunt vârstnicii peste 65 de ani, în cazul gripei porcine, se pare că aceștia ar fi dezvoltat o imunitate suficient de mare. Astăzi, vaccinul pentru virusul A/H1N1 este inclus în vaccinul gripal anual.
Ebola sau febra hemoragică (2014 – 2016) Epidemia de Ebola din Africa de Vest, care a debutat în primăvara anului 2014, a fost cea mai mare, de la descoperirea virusului, în 1976. Epidemia a izbucnit în Guineea și s-a răspândit rapid în Liberia și Sierra Leone. Până în anul 2016, au fost raportate peste 28.000 de cazuri și peste 11.000 de decese. Cazuri de Ebola s-au înregistrat și în Senegal, Nigeria, Mali, Statele Unite ale Americii și Europa, dar într-un număr mult mai mic. Din păcate, încă nu există un vaccin pentru virusul Ebola, dar cercetătorii depun eforturi în continuare pentru descoperirea unui remediu.
Virusul Zika (2015 – prezent) O rețea de cercetători care monitorizau febra galbenă, au identificat pentru prima dată virusul Zika în anul 1947, la maimuțele din pădurea tropicală Zika din Uganda. Cinci ani mai târziu, a fost identificat în Uganda și în Tanzania, de această dată la oameni. Virusul circulă în Africa și în cele două Americi, fiind transmis prin înțepătura unui țânțar din genul Aedes și provocând o boală infecțioasă virală, numită febra Zika. Deși nu afectează copiii și adulții, poate ataca în schimb, copiii aflați încă în pântecele mamelor, provocându-le malformații congenitale.
Citește și: Virozele respiratorii. Plantele care vindeca aceste afectiuni
