Ideea că animalele pot experimenta dragostea însemna odată o insultă pentru cercetători, văzută ca un caz sentimentalist care nu respecta rigurozitatea științifică. Clive Wynne, fondatorul Centrului de Ştiinţe Canine din cadrul Universității de Stat din Arizona, vorbește despre acest caz în „Dog is Love: Why and How Your Dog Loves You” (Câine înseamnă dragoste: De ce și cum te iubește câinele tău?). În noua sa carte susține că, atunci când vine vorba de câini, cuvântul este necesar pentru a înțelege ce a făcut ca relația dintre oameni și căței sa fie una dintre cele mai semnificative parteneriate între specii din istorie.
Expert în psihologia animală, Clive Wynne, în vârstă de 59 de ani, a început să studieze câinii la începutul anilor 2000 și, la fel ca și colegii săi, a crezut că prin a le atribui emoții complexe însemna să comită păcatul antropomorfismului, până când a fost „zguduit” după ce a găsit o dovadă ignorată de prea mult timp. „Cred că vine un moment în care merită să fii sceptic în privința scepticismului tău”.
Știința canină s-a bucurat de o renaștere în ultimele două decenii, o mare parte din ea lăudând intelingența câinilor. Titluri precum The Genius of Dogs de Brian Hare au avansat ideea că câinii au o inteligență înnăscută și excepțională.
Porumbeii pot identifica diferite tipuri de obiecte în imagini 2D, delfinii au arătat că înțeleg gramatica, albinele își semnalează localizarea surselor de hrană reciproc prin dans; fapte pe care niciun câine nu le-a făcut vreodată. Chiar și lupii, strămoșii câinilor cunoscuți pentru ferocitatea lor și lipsa de interes față de oameni, au arătat capacitatea de a urmări urmele lăsate de oameni – inclusiv, într-un studiu recent suedez, jucând aport. Wynne propune o schimbare de paradigmă, sintetizând cercetările interdisciplinare pentru a presupune că „hipersociabilitatea” câinilor sau „gregaritatea extremă” îi diferențiază.
Citește și: Incursiune în sălbătăcie. Urmaşul lui Stegodon, ELEFANTUL este cel mai mare animal terestru | DeStiut.ro
Gena sindromului Williams
Una dintre cele mai izbitoare progrese provine din studiile referitoare la oxitocină, o substanță chimică a creierului care sudează legăturile emoționale între oameni, dar care, potrivit noilor dovezi, este responsabilă și pentru relațiile dintre câini și oameni. Cercetările recente, conduse de Takefumi Kikusui, la Universitatea Azabu din Japonia, au arătat că nivelul de oxitocină crește atunci când oamenii și câinii se privesc în ochi, lucru care se întâmplă și între mame și bebeluși.
În genetică, Bridgett von Holdt, geneticianul UCLA, a făcut o descoperire surprinzătoare în 2009: câinii au o mutație în gena responsabilă de sindromul Williams la om – o afecțiune caracterizată de limitări intelectuale și socializare excepțională. „Lucrul esențial la câini, ca și pentru persoanele cu sindrom Williams, este dorința de a forma conexiuni strânse, de a avea relații personale afective – de a iubi și a fi iubit”, scrie Wynne. Numeroase idei au fost, de asemenea, obținute prin teste noi de comportament, multe concepute chiar de Wynne și ușor de realizat acasă cu ajutorul unor plăcinte și cupe. Unul dintre cercetătorii implicați a folosit o frânghie pentru a deschide ușa din fața casei unui câine și a plasat un castron de mâncare la o distanță egală cu proprietarul său, descoperind că animalele, mai întâi, s-au dus la om.
Imagistica prin rezonanță magnetică arată că creierul câinilor răspunde la laude la fel de mult sau chiar mai mult decât la mâncare. Deși câinii au o predispoziție înnăscută pentru afecțiune, este nevoie de îngrijirea timpurie pentru a produce efect.
Citește și: Curiozități despre copaci, unii dintre cei mai mari istorici ai planetei | DeStiut.ro
Tot ce ai nevoie este dragoste
Pentru Wynne, viitoarele frontiere ale științei canine pot trece prin genetică, ceea ce va ajuta la dezlegarea misteriosului proces prin care a avut loc domesticirea în urmă cu cel puțin 14.000 de ani. Wynne susține că apropierea dintre oameni şi câini a avut loc în mod gradual, strămoşii acestora apropiindu-se de zonele în care oamenii îşi aruncau resturile alimentare şi gunoaiele, și astfel, încetul cu încetul, câinii au început să se integreze printre oamenii, ajungând sa fie folosiți în expediții de vânătoare.
Noi progrese în secvențializarea ADN-ului antic vor permite oamenilor de știință să descopere când a apărut mutația crucială a genei care controlează sindromul Williams. Wynne presupune că acest lucru s-a întâmplat acum 8.000 – 10.000 de ani, când oamenii au început să vâneze în mod regulat cu câinii. Ceea ce face ca aceste descoperiri să fie importante, dincolo de avansarea științei, sunt implicațiile oamenilor pentru bunăstarea câinilor. Asta înseamnă respingerea metodelor de dresaj brutal, bazat pe durere, cum ar fi gulerele de sufocare.
Citește și: Meduza „răsturnată” poate înțepa oamenii fără să-i atingă | Explicația cercetătorilor | DeStiut.ro
„Tot ce vrea câinele tău este ca tu să îi arăți drumul”, spune Wynne, printr-un leadership plin de compasiune și întărire pozitivă. Înseamnă, de asemenea, să le acordăm timp pentru a le satisface nevoile sociale, nu să îi lăsăm izolați pentru cea mai mare parte a zilei. „Câinii noștri ne oferă atât de multe, iar în schimb, nu cer mult”, spune el. „Atenţia şi grija noastră au efecte mult mai bune faţă de jucăriile pe care le cumpărăm pentru a ne ţine câinii ocupaţi. Au nevoie doar de compania noastră, trebuie să fie alături de oameni”.
