Vânătoarea de trofee este o activitate controversată și criticată pe întreaga planetă, dar ce implică și cum este reglementată? Un expert de la DiscoverWildLife a investigat această activitate din Africa de Sud și SUA și cum diferă de vânătoarea de trofee din alte țări.
Termenul de vânătoare de trofee a ajuns pentru prima dată în atenția publicului în 1997, datorită unui documentar TV care îl avea ca protagonist pe Roger Cook. În ciuda numeroaselor campanii împotriva practicii din Africa de Sud, unde leii sunt vânați în principal, a continuat să prospere atât acolo, cât și în SUA.
Vânătoarea de trofee, o activitate controversată și criticată pe întreaga planetă
Ce este vânătoarea de trofee? Vânătoarea animalelor în Africa de Sud și în SUA constă în uciderea de animale sălbatice crescute în captivitate. Acestă metodă este cel mai frecvent asociată cu vânătoarea de trofee a leilor (Africa de Sud), dar și de cerbi și porci mistreți (SUA).
Cum functioneazã această metodă de a vâna animale? Animalele sunt născute și crescute în captivitate, apoi sunt eliberate în incinte mai mari decât parcurile zoologice sau safari, dar suficient de mici pentru fi siguri că animalele se gasesc ușor și nu evadează. Vânătorii plătesc zeci de mii de dolari pentru a vâna specia aleasă cu ajutorul ghizilor.
Câte facilități de vânătoare există? În Africa de Sud, cea mai recentă dovadă pe care experții de la DiscoverWildLife o au este o lucrare publicată anul trecut, care a constatat că existau 24 de centre de vânătoare de lei, cu un număr de 637 de lei disponibili pentru vânătoare în 2016-2017 și până la 300 de centre de înmulțire a speciei.
Ce alte specii sunt vânate? În Africa de Sud, un număr mult mai mic. Conform Convenția privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție (Convention on International Trade in Endangered Species – CITES), trofeele care proveneau de la animalele crescute în captivitate și care erau exportate în perioada 2014-2018, au inclus, de asemenea, un număr mic de gheparzi, leoparzi, tigrii, pume și jaguari. În acea perioadă au fost exportate în total 3.499 de trofee de lei. În SUA, Societatea Umană a Statelor Unite (The Human Society of the United States – HSUS) estimează că există aproximativ 1.000 de crescători care oferă vânătoarea, dintre care aproximativ jumătate sunt în Texas. 26 de state au interdicții complete sau parțiale. Speciile vânate sunt în principal cerbi și porci mistreți, plus căprioare roșii, cerbi cu pete, diferite rase de antilope și chiar canguri. Vânătoarea prădătorilor este interzisă. Vânătoarea cu arcuri este permisă.
Citește și: Ce se întâmplă când crești un pui de cimpanzeu ca pe un pui de om? Experimentul Gua | DeStiut.ro
Care este aria admisă de vânătoare? Africa de Sud are reglementări diferite. Potrivit Fundației Born Free, în provincia de nord-vest (una dintre principalele zone unde are loc vânătoarea) aria minimă este de 1.000 ha, în timp ce în statul liber este de doar 100 ha. În mod similar, în SUA, fiecare stat are restricții diferite, dar acestea variază de la minim 100 acri (40 ha) la 600 acri (240 ha).
Există alte reglementări? Da, dar din nou regulile diferă foarte mult de la un loc la altul. În unele zone, incintele trebuie să aibă o anumită cantitate de vegetație, în timp ce altele precizează să nu împuște un animal la o anumită distanță a unei stații de alimentare. Pe de altă parte, militanțiii spun că, după ce au fost crescuți în captivitate, animalele nu sunt la fel de precaute cum ar fi cele crescute în sălbaticie.
Cât costă vânătoarea? În general, vânătorii plătesc mai puțin decât ar fi pentru vânătoarea unui animal sălbatic. Conform unui raport publicat de Institutul Afacerilor Internaționale din Africa de Sud, vânătorii din Africa de Sud pot plăti orice sumă cuprinsă între 8.000 și 40.000 USD. În SUA, un website oferă o gamă largă de specii, începând de la păsări emu cu 1.000 de dolari până la elani pentru orice sumă care depășește 35.000 de dolari.
Ce se întâmplă cu animalele ucise?
În Africa de Sud, în ultimul deceniu, s-a înregistrat o creștere masivă a comerțului de oase de la leii crescuți în captivitate pentru piața din Orientul Îndepărtat. Acest lucru este legal în prezent în conformitate cu reglementările CITES, iar în 2018, Guvernul a permis exportul unei cote de 800 de schelete. Se crede că oasele leilor uciși la vânătoare sunt utilizate în acest fel, sau au fost, oricum.
Până de curând, majoritatea persoanelor care foloseau astfel de centre de vânătoare erau din SUA, dar în 2016, leii au fost înscriși în Legea privind speciile pe cale de dispariție din SUA și, ca urmare, importul de trofee de lei a fost interzisă. Potrivit Born Free, numărul trofeelor de lei aduși în SUA a scăzut de la 435 în 2015 la doar 10 în 2018.
Citește și: Incursiune în sălbătăcie. Urmaşul lui Stegodon, ELEFANTUL este cel mai mare animal terestru | DeStiut.ro
Se va sfărși vreodată vânătoarea? Încă nu… A existat o creștere a trofeelor importate în Europa și Rusia în același interval de timp. Vânătoarea de trofee, comerțul cu oase, plus centrele care oferă „pui de lei” și „mersul cu leii” sunt experiențe turistice strâns legate. Leii sunt vânduți de la unii la alții, până când oasele lor sunt tranzacționate în Orientul Îndepărtat. Acestea fiind spuse, în ultimul an, a existat o cotă zero de oase, ceea ce înseamnă că, teoretic, nu a avut loc niciun comerț. În SUA, vânătorii pot lua, în principal, capetele sau coarnele animalelelor pe care le-au ucis, dar pot lua și carnea, dacă vor. Centrele de vânătoare oferă servicii de taxidermie (împăiere), dar și de prelucrare a cărnii.
Există mulți „vânători” care practică acest „sport” din plăcere, plăcerea de a vână și de a omorî animalele… dar oare ce ar face dacă situația ar sta exact invers… și acești „vânători” s-ar transforma în vânat?
Citește și: Curiozități despre copaci, unii dintre cei mai mari istorici ai planetei | DeStiut.ro
