Muzicienii se plâng de fluxurile economice care pot traduce milioane de clicuri pe melodiile lor în bani. Săptămâna trecută, un grup de muzicieni a protestat în fața birourilor Spotify pentru schimbări în modul în care sunt plătiți din streaming.
Motivele pentru care streamingul muzicii a fost o dezamăgire pentru mulți muzicieni? Provocările reflectă o întrebare mai largă: ce se întâmplă atunci când promisiunea de a-și câștiga existența online din muzică, scriere sau construirea de aplicații nu se potrivește cu realitatea?
În mare parte din cauza Spotify și a altor abonamente, streamingul a oferit industriei ceva ce nu a mai avut până acum: venituri lunare regulate. Pentru a simplifica excesiv, marii câștigători sunt serviciile de streaming și marile case de discuri. Pierzătorii sunt 99% dintre artiștii care nu se află la nivelul faimei lui Beyoncé. Și sunt supărați că nu participă la succesul industriei muzicale.
Există o formulă complicată și opacă care determină modul în care abonamentul lunar de 10 USD pentru Spotify sau Apple Music își face drum către artiști. După ce acele servicii au fost reduse, aproximativ 7 USD intră într-o oală de bani care se împart într-o grămadă de moduri – pentru casele de discuri, compozitori, editori de muzică, artiști și altele.
Cu cât mai mulți oameni ascultă muzică, cu atât merită fiecare melodie, deoarece tăie plăcinta în felii din ce în ce mai mici. Există situații financiare ale unor muzicieni independenți destul de populari care sugerează că trăiesc destul de bine din streaming.
Serviciile de streaming și casele de discuri sunt ambele responsabile. Spotify plătește o mare parte din vânzările sale către casele de discuri și apoi depinde de acele etichete să distribuie banii muzicienilor. Industria muzicală nu are o experiență excelentă în ceea ce privește plata artiștilor în mod corect.
Ben Sisario de la The New York Times explică strategia lor și modul în care este aplicată. Se vorbește despre schimbarea sistemelor de plăți într-un „model centrat pe utilizator” care să aloce plățile pe baza a ceea ce ascultă oamenii. Dacă ascult doar pe Herbie Hancock pe Spotify, taxa mea de abonament îi revine doar lui, după ce serviciul își va lua partea. Susținătorii spun că acest sistem ar fi mai corect, în special pentru artiștii din genuri de nișă.
Există un serviciu de muzică mai mic, Bandcamp, care e pe placul muzicienilor. Permite artiștilor să limiteze frecvența cu care este difuzată muzica lor și ia un comision relativ mic pentru vânzările de descărcări de melodii, tricouri și altele de genul acesta. Este o dovadă că Spotify nu este singurul mod în care se poate face treabă.
Citește și: Ofiţerul de poliţie acoperă cu haina lui câinele lovit de maşină până la sosirea ajutoarelor | DeStiut.ro