La 9 mai 1945, la ora 01:10, cetățenii Uniunii Sovietice au auzit la radio că Germania nazistă a semnat actul de predare necondiționată, care a pus capăt luptei URSS pe Frontul de Est al celui de-al Doilea Război Mondial, sau Marele Războiul patriotic așa cum îl numeau sovieticii. În timpul războiului, potrivit datelor oficiale, statul a pierdut peste 26 de milioane de oameni.
Un caz rar de victorie indestructibilă asupra celui mai rău dușman al său a adunat populația statului în spatele uneia dintre metodele lor tradiționale de sărbătoare – consumul de vodka. O euforie generală a cuprins cetățenii sovietici, care au ieșit afară în pijamalele lor, s-au îmbrățișat și au plâns de fericire. Datorită bucuriei universale, chiar și cei care nu consumau au început să bea. Utilizarea excesivă de vodka, pe fondul deficienței sale în război, a dus la o situație unică.
La aproximativ 22 de ore de la începerea unei mari petreceri în onoarea victoriei, Joseph Stalin s-a adresat națiunii. Cu toate acestea, până în acest moment, populația băuse toate rezervele de vodka din țară. A început o mahmureală la nivel național, care a fost un preț extrem de mic de plătit pentru eliberarea Europei de sub dominația Germaniei naziste.
„Pe 9 mai 1945, cu permisiunea comandantului, am plecat 3 zile la Moscova. Era imposibil de spus ce s-a întâmplat în acea zi la Moscova … Am sărbătorit Ziua Victoriei împreună cu familia, cu proprietarul apartamentelor și cu vecinii. Au băut pentru victorie, pentru cei care nu au trăit să vadă această zi și pentru faptul că acest masacru sângeros nu se va mai repeta niciodată. Pe 10 mai, a fost imposibil să cumperi vodka la Moscova, pentru că întreg orașul era complet beat.”, își amintește militarul Nikolai Kryuchkov.
Este demn de luat în considerare faptul că, pe timp de război, Uniunea Sovietică nu avea rezerve mari de vodka. Amidonul și cerealele, în majoritatea cazurilor, au fost folosite pentru a produce hrană și a aproviziona armata. Totuși, producția de vodka nu s-a oprit complet. În cartea sa „Istoria Rusiei”, Walter Moss scria, „În timpul foametei de la începutul anilor 1930, Stalin s-a asigurat că încă mai erau disponibile cereale și cartofi pentru producția de vodka, iar veniturile rezultate din vânzarea ei, în această perioadă, asigurau aproximativ o cincime din veniturile guvernamentale.”
Citește și: Cele mai mari 5 companii din lume, care au făcut afaceri cu regimul nazist | DeStiut.ro
Rusia a terminat toată Vodka sărbătorind sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial
Moss a făcut referire și la cuvintele lui Stalin care au insistat pe asistența directă și deschisă în extinderea producției de vodka pentru a consolida apărarea țării. Datorită monopolului de stat asupra alcoolului, ideea utilizării sale pentru apărarea națională a avut sens. Chiar și în perioade cu foamete răspândită, vodka a rămas parte a strategiei naționale staliniste, iar producția sa a fost o prioritate.
În timpul Marelui Război Patriotic, în iulie 1941, Armata Roșie a început să elibereze vodka soldaților, deși Stalin nu a semnat un decret oficial în acest sens până în august. Soldaților li s-a oferit 100 de grame de vodka pe zi și au numit-o „rația comisarului”. În același timp, cetățenii obișnuiți s-au angajat și în producția de alcool la domiciliu. Având în vedere starea sumbră a lucrurilor, vodka a fost importantă în viață.
Printre veteranii de război sovietici, a existat o atitudine contradictorie față de „rația comisarului”. Unii au crezut că o astfel de doză de vodka ar putea reduce senzația de teamă și te poate scăpa de tensiune înainte de luptă. Alții credeau că alcoolul a afectat negativ rezultatul bătăliei. Cu toate acestea, nimeni nu a fost obligat să bea, iar numărul celor care au devenit dependenți a fost mic.
Victoria de pe 9 mai a fost sărbătorită nu numai de cetățeni, ci și de soldați. În cartea lui Artem Drabkin intitulată „T-34 în acțiune”, tanchistul Yury Polyanovsky a amintit:
„Când războiul s-a încheiat, a noua mea brigadă a stat în Linz. Am capturat un număr mare de vehicule germane: camioane, mașini – tot felul. Eu, ca inginer adjunct, mi s-a comandat să merg la brigadă și să selectez mașinile pentru nevoile regimentului. […]„Am ajuns acolo pe 9 mai și m-a întâmpinat comandantul adjunct al batalionului, Max Ivanov, care mi-a spus: „Să le ia naiba de mașini! Să bem mai întâi cu aliații. Apoi, te poți duce.” Americanii erau deja acolo și aveau un butoi cu alcool drept trofeu – totul era pregătit pentru a sărbători victoria. Mi-am spus: Dacă beau, mă îmbăt și nu mai pot alege nimic. Întâi aleg, apoi vin să beau. Am plecat să alegem mașinile. Peste puțin timp, am auzit țipete și zgomote.”
„Ne-am întors alergând și i-am văzut zvârcolindu-se pe jos, cu spume gură. Unii erau morți deja, alții supraviețuiseră, dar erau orbi. Băutura s-a dovedit a fi antigel cu metanol. Au murit 18 soldați americani și 22 dintre oamenii noștri. Toate acestea, în ziua victoriei.”
Citește și: Ce reprezintă cele 13 cifre ale codului numeric personal? | DeStiut.ro
Citește și: Eva Braun, iubita lui Adolf Hitler, secrete din spatele cortinei | DeStiut.ro
