La 131 de ani de la moartea marelui nostru poet naţional Mihai Eminescu, artişti plastici, pictori şi graficieni au realizat o mulţime de lucrări inspirate de cele patru fotografii rămase de la poet. Acesta ar fi numărul de fotografii – toate portret – lăsate posterităţii după o viaţă de numai 39 de ani, începând de la vârsta de 19 ani și terminând cu cea de la asfințit. Cu toate acestea, există o a cincea fotografie, în care luceafărul poeziei româneşti ar apărea alături de marea sa iubire, Veronica Micle. Vă propun astăzi, să ne plecăm un pic privirea asupra acestor fotografii.
Cea dintâi fotografie
Prima fotografie a poetului a fost realizată la Praga în timpul studenţiei, de maestrul fotograf Jan Tomas. Însoţit de părinţi şi sora sa Aglaia, Eminescu a ajuns în capitala Cehoslovaciei în toamna anului 1869, pentru o vizită de două săptămâni la fratele său Şerban, care studia medicina. Intenţia lui era de a ajunge la Viena pentru a urma studiile universitare, dar, unele păreri spun că ar fi încercat să se înscrie la Universitatea din Praga, considerată una dintre cele mai vestite din Europa la acea vreme. În octombrie 1869, Eminescu se înscrie la Facultatea de Filozofie din Viena.
Eminescologul Nicolae Iosub descria această fotografie într-un material publicat în revista „Luceafărul“ astfel: „Fotografia îl prezintă cu privirea spre stânga, privire pătrunzătoare, frunte înaltă şi luminoasă, obrajii unduind într-un zâmbet romantic, buze senzuale, părul terminat schubertian; portret ,,luciferian” ce sugerează pe poetul iubirii veşnice“. Potrivit domniei sale, au mai fost realizate încă şase fotografii, din care una i-ar fi fost dăruită Veronicăi Micle, în anul 1872. Această fotografie considerată emblema poetului „nepereche“, se găseşte în Colecţia Bibliotecii Academiei Române.
Cea de a doua fotografie
Cea de a doua fotografie a fost realizată în Bucureşti în 1878, de fotograful ceh Frantz Duschek, care îşi avea studioul în capitală. Fotografia a fost publicată de Titu Maiorescu într-un medalion cu portretele membrilor asociaţiei culturale Junimea, acesta fiind şi motivul pentru care poetul a ajuns în atelierul lui Duschek. Ulterior, fotografia va fi reprodusă în ediţia princeps din 1883 intitulată Poesii şi pe prima pagină de doliu a revistei „Familia”, la moartea poetului, în 1889. De asemenea, această fotografie a folosit ca punct de plecare pentru bustul lui Eminescu realizat de sculptorul Mihai Onofrei. Bustul a fost amplasat în parcul Institutului de Fizică de la Măgurele. Statuia se găsește în locul unde se presupune că popseau Mihai Eminescu şi Ioan Slavici în plimbarile lor, la sfârşit de săptămână, “întru-cât la vremea aceea cea mai apropiată din grădinile de la Filaret şi totodată şi mai vestită dintre aceste grădini boiereşti era cea de la Măgurele a lui Otetelişanu, care era deschisă pentru bucureşteni” (citat din Jurnalul intim al lui Ioan Slavici,1909).
Citește și: „Lordul cărților”, un gunoier care a construit o uriașă bibliotecă gratuită din cărți aruncate | DeStiut.ro
Cea de a treia fotografie
A treia fotografie a lui Eminescu a fost realizată la Iaşi, în 1884 şi este atribuită fotografului Nestor Heck. Împrejurările în care a avut loc vizita la atelierul lui Heck sunt relatate de unul dintre prietenii poetului, Alexandru C. Cuza, profesor de economie politică la Universitatea din Iași, om politic, militant antisemit și membru titular al Academiei Române din 1936. Potrivit acestuia: „În sfârşit, într-o zi, vara, profitând de bunele dispoziţii, l-am luat de pe terasa hotelului Traian din Iaşi pe Eminescu, împreună cu Wilhelm Humpel şi cu Petru V. Grigoriu, şi aşa, îmbrăcat în costumul său alb de vară, cum era, ne-am dus cu toţii la atelierul de fotografie Nestor Heck, strada Lăpuşneanu, nr. 42 unde a consimţit a se fotografia, însă numai în grup, alăturea de noi, ne-am aşezat împreună. După indicaţiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dânsul, ceea ce nu puţin l-a supărat mai apoi, văzându-se amăgit ca un copil“.
În fotografia respectivă, Eminescu apare într-adevăr în costum alb, cu papion, chică şi mustaţă. Era imediat după crunta boala care pusese stăpânire pe el.
Cea de a patra fotografie
Cea din urmă fotografie a poetului – aşa cum este considerată – a fost realizată în 1887 în atelierul fotografic al lui Jean Bieling din Botoşani, catalogată ca redând chipul de nerecunoscut al unui om îmbătrânit prematur. Fotografia s-ar fi realizat la stăruinţele surorii sale, Aglaia, care a venit la Botoşani, la sora sa Harieta (Henriette), unde se afla şi Eminescu, de data aceasta bolnav. Portretul a fost cerut cu insistenţă şi de Cornelia Emilian din Iaşi, o binefăcătoare a poetului şi a Henrietei. La 20 noiembrie 1887, Harieta îi scria Corneliei Emilian: ,,Fotografia lui Mihai a reuşit bine. Trei (n.a. bucăţi) m-au costat 15 franci, una lui Moţoc (n.a. preşedintele societăţii Eminescu de la liceul Matei Basarab, căruia poetul i-a luat apărarea în ziarul Timpul) care a cerut-o telegrafic, una matale şi una pentru noi.” Pe de altă parte, pentru a-şi arăta recunoştinţa pentru ajutorul primit, Eminescu i-a scris Corneliei Emilian: ,,Astăzi, simţindu-mă bine, vă satisfac dorinţa de a va trimite fotografia cerută de mult timp”.
Citește și: Cele mai mari 5 companii din lume, care au făcut afaceri cu regimul nazist | DeStiut.ro
Ion Scurtu (877-1922), critic și istoric literar român care și-a luat doctoratul cu o teză despre viața și proza lui Mihai Eminescu ne spune despre figura stinsă, obosită imortalizată în ultima fotografie, că aceasta ,,îl nedreptăţeşte pe poet şi a falsificat în ochii publicului imaginea fizionomiei adevărate a lui Eminescu. Masca nietzcheeană pustiită, cu ochii înfundati şi stătuţi” nu mai corespunde figurii ideale consacrate.
Fotografia a fost reprodusă pentru prima dată în volumul Henriette şi M.Eminescu. “Scrisori către Cornelia Emilian”, Iaşi, Editura Şaraga, 1893 şi pe cărţi poştale, însă, la scurt timp, a fost respinsă de contemporaneitate.
Cea de a cincea fotografie
Din păcate, multe alte fotogrofii s-au pierdut. Există însă mărturii credibile venite de la prieteni care atestă că poetul s-a mai fotografiat şi cu alte ocazii. De curând s-a găsit o fotografie datând din anul 1888, înfăţişându-l pe Mihai Eminescu, alături de Veronica Micle şi Alexandru Vlahuţă, alături de actori ai Teatrului Naţional şi avându-l în prim plan pe I.L.Caragiale. Fotografia este relizată pe malul Dâmboviţei, iar pe fundal se poate identifica Hanul lui Manuc. Conform explicaţiilor oferite de actorul Nicolae Soreanu, în fotografie sunt:
- Mihai Eminescu
- Veronica Micle
- L. Caragiale
- Ştefan Iulian (actor)
- Alexandru Vlahuţă
- Aristizza Romanescu (actriţă)
- Iancu Brezeanu (actor)
Sunt multe voci care spun că poza este reală, dar că personajele sus-amintite nu pot fi acestea. Alții, din contră, confirmă veridicitatea imaginii, prima și singura din istorie în care apar atât Veronica Micle, cât și Eminescu.
Citește și: Oamenii devin din ce în ce mai proști… noi dovezi științifice și nimeni nu este sigur de ce | DeStiut.ro
