Schimbări sociale și comportamentale la scară largă, doar câteva din cele ce vor urma…. În momentul de față, este imposibil să prezici cum va arăta lumea săptămâna viitoare, cu atât mai puțin anul viitor. Știința comportamentală a istoriei sugerează că COVID-19 ne va transforma viața de zi cu zi pe termen lung.
Schimbările în curs, unele previzibile, altele încă greu de înțeles, au început să se producă imediat ce numărul cazurilor a început să crească. Un studiu în curs de desfășurare al Universității din sudul Californiei și-a publicat prima rundă de rezultate în martie, raportând că s-au produs deja schimbări semnificative în comportamentul oamenilor de când a izbucnit coronavirusul. Printre principalele concluzii: 85% dintre oameni au raportat spălarea mâinilor sau folosirea de produse sanitare mai des decât înainte, iar 61% au raportat îndrumările de distanțare socială, iar 22% au raportat stocarea esențială de alimente sau apă.
„Schimbările de comportament ca acestea pot fi determinate într-o oarecare măsură de frică”, afirmă psihologul în sănătate, Valeria Martinez-Kaigi, de la Yale School of Medicine, care nu este afiliat studiului. Cu toate acestea, „modificarea comportamentului bazată pe frică nu este dovedită a fi durabilă”, spune Martinez-Kaigi. După ce amenințarea inițială a coronavirusului a trecut, noi obiceiuri precum spălarea mâinilor, izolarea și stocarea de alimente se vor reduce considerabil. Dar asta nu înseamnă că vor dispărea cu totul. Supraviețuitorii unor evenimente traumatizante colective tind să fie mai vigilenți pe viitor.
Lecțiile trecutului
Pandemia de gripă din 1918, care a ucis aproximativ 675.000 de oameni în SUA, a subliniat importanța unei igiene corecte în moduri durabile. În anii următori, semnele care poartă mesajul „scuipatul este ilegal” au apărut în locuri precum gările. Acoperirea gurii în momentul în care se tușește a devenit un gest considerat amabilitate obișnuită; înainte de pandemie, această etichetă era aproape necunoscută.
„Ca urmare a COVID-19, anumite obiceiuri pe care le-am adaptat vor continua să rămână”, spune Kate White, un om de știință comportamentală de la Universitatea din Columbia Britanică. „Vigilența noastră în jurul lucrurilor precum dezinfectarea suprafețelor probabil că va continua”
Noile modalități de interacțiune între oameni, salutul „să trăiești mult și să prosperi” în loc de strângeri de mână, apelurile și conferințele video în loc de întâlnirile în sala de conferință, sunt probabil obiceiuri care vor continua să rămână într-o oarecare măsură. Vechea normă socială este „întâlnești pe cineva, strângi automat mâinile. Aceste schimburi sociale vor evolua”, spune Kate White. „Când veți avea întâlniri de afaceri, oamenii vor începe să întrebe:„ Trebuie să ne întâlnim în persoană?”, ceea ce nu obișnuiam să spunem înainte.”
Impactul asemănător al unui tsunami cu cel al unei pandemii globale
Ceea ce persistă cel mai mult în urma unei pandemii sau a oricărei catastrofe la scară largă, este un sentiment omniprezent că lumea este imprevizibilă, că viața o simțim a fi mult mai fragilă decât o simțeam odată. Ideea teoriei comportamentului, populară în rândul oamenilor de știință și economiștilor comportamentali, afirmă că deseori acordăm mai multă atenție potențialelor pierderi decât câștigurilor din luarea unei decizii și că avem tendința de a supraestima șansele unui eveniment improbabil, precum moartea din cauza unei anumite boli. În urma unui dezastru, tendința de a crede că o amenințare este iminentă poate fi mărită la unii oameni.
În concepția lui Kate White, cei cu personalități mai obsesive ar putea deveni persoane introvertite în încercarea de a construi o lume mai mică, mai sigură. „Poate că nu vor merge la anumite evenimente sociale, poate că nu vor mai dori să ia autobuzul.”
Citește și: Când Denver a renunțat la distanțarea socială în pandemia din 1918, rezultatele au fost letale | DeStiut.ro
Schimbarea priorităților
De asemenea, un eveniment critic ar putea reorienta atitudinile cu privire la modul în care guvernul ar trebui să abordeze problemele de sănătate publică. „Dacă există ceva care ar putea sublinia interdependența pe care o avem cu toții, aceasta este situația”, spune omul de știință politică, Suzanne Mettler al Universității Cornell.
Suzanne Mettler: „Este posibil ca felul în care acceptăm acestă interdependență să ne poată determina să solicităm o „plasă” de siguranță socială mai susținută. Dacă sute de mii de americani mor acum de COVID-19 și dacă oamenii decid o mai bună acoperire a sănătății, atunci s-ar putea preveni multe dintre aceste decese; un sistem universal de îngrijire al sănătății ar putea părea o necesitate urgentă pentru mai mulți rezidenți”
Pandemiile din trecut au dus la schimbări guvernamentale dramatice la acest nivel. După ce autoritățile britanice nu au reușit să protejeze India de cele mai grave pandemii de gripă din 1918, furia populației a ajutat la alimentarea mișcării de independență indiană condusă de Mahatma Gandhi. Este posibil ca lupta împotriva coronavirusului să inspire acest tip de „căutare unitară” în SUA și în alte părți. „S-ar presupune că o pandemie ar fi ceva care ar putea face asta”, spune Mettler. „Acest lucru este, în multe privințe, ca lupta într-un război. Inamicul este boala. ”
Suzanne Mettler atrage atenția că, chiar și în urma unei pandemii, va fi dificil de dislocat polarizarea extremă și neîncrederea care a împărțit americanii de ani buni. Kate White vede însă potențialul unui anumit grad de solidaritate post-pandemică, chiar dacă persistă diferențele noastre filosofice: „Oamenii apreciază că dacă acționăm cu toții în același timp, putem observa schimbări mari.”
