Valentin Perduș, astazi, la 38 de ani, medic rezident care alină suferința oamenilor în fiecare zi, dar cu o poveste de viață incredibila. A fost abandonat pe o cale ferată circulată, a trăit într-o casă de copii, iar acum este un medic de succes. „Nu ştiu cum e să îţi abandonezi puiul de om pe o cale ferată […] Nu-mi explic nici la această oră, la vârsta de 38 de ani, gestul mamei, fiind şi ultimul născut. Nu o să o judec, dar nici nu o să-i caut, întrucât nu vreau să îmi amintesc lucrurile grele”
„Lupta a început aici, la casa de copii „9 mai”, Buşteni. 19:55 – eram doi câte doi, ne-au aliniat am intrat și după care cea care ne-a coordonat și ne-a îndrumat ne-a dus la cantină. 20:19 – noi plângeam, urlam de ceea ce urma să se întample. Prevedeam lucrurile acestea.”
Viața nu e mereu cum ne-o imaginăm. Când deschizi ochii și realitatea te lovește, îți dai seama că trebuie să lupți pentru fiecare clipă din viața ta. Petru Valentin, copilaria i s-a oprit brusc. A învățat ce înseamnă umilința între pereții reci ai orfelinatului din care a rămas acum doar o ruină. Dar Valentin nu a renunțat. A continuat să lupte pentru că un singur gând a reușit să-l salveze: „Dumnezeu m-a ţinut în braţe şi m-a ocrotit. Sigur are un obiectiv cu mine. De aceea a trebuit să trec prin aceste momente ale groazei”
Citește și: Un savant rus s-a injectat cu o bacterie veche de 3,5 milioane de ani | DeStiut.ro
Destinul l-a dus la Cluj unde a făcut Facultatea de asistenți medicali. „Pasiunea pentru medicină a început când am văzut asistenta medicală care venise cochetă, într-un halat alb. Era o meserie specială. Va trebui să fac Medicina […] A fost anevoioasă, nu aveam resursele materiale şi financiare, dar asta nu m-a oprit să îmi urmez visul. Făceam naveta la Cluj şi lucram că ospătar. Luam ce rămânea de acolo şi mâncam. În sufletul meu era o luptă. Nu se poate. Nu se poate să rămân doar aici. Vreau la Medicină”
Nu s-a lăsat doborât. A continuat să lupte până când a fost admis la Facultatea de Medicină din Oradea. Acum ajută oamenii în suferință, fiind medic rezident, fericit că poate să ofere bunătatea și binele de care și el a avut nevoie la un moment dat.
Citește și: Ce se poate ascunde dincolo de amabilitatea excesivă a unui om de care tocmai ne-am despărțit | DeStiut.ro
Posibilitățile din România au devenit prea mici pentru visul său măreț, așa ca vrea să plece în Germania. Acum se pregătește pentru mult așteptata călătorie: învată limba germană și speră ca în câteva luni să emigreze, însă promite că se va întoarce pentru a ajuta în continuare oamenii loviți de boală, dar și pe cei care i-au dat o mână de ajutor în toți acești ani. „Dumnezeu mi-a dat să întâlnesc oameni cu suflet mare. Aceşti oameni sunt pentru mine nişte îngeri. Cu siguranţă mă voi întoarce”
Citește și: Misterul lui ATA – strania poveste a unui schelet „extraterestru” | DeStiut.ro
